Coşmar cu girafa troianǎ și ultimul meu lapte (Nightmare with the Trojan Giraffe and My Last Milk)
An2025
Tehnicăacrylic on canvas, mixed media
Dimensiuni120 x 150 cm
8 000 EUR - link de platǎ disponibil la finalul prezentǎrii (payment link available at the end of presentation)
O girafă mecanică, cu schelet de macara se ridică din haosul de tușe colorate care acoperă totul ca un zgomot vizual imposibil de oprit. În toată nebunia asta, un copil isterizat își toarnă lapte în cap. Nu bea laptele, ci-ll varsă pe el, într-un gest de dezotrǎvire care e simultan absurd, disperat și perfect logic, pentru că atunci când tot ce te înconjoară e un coșmar fără sens, singurul lucru pe care îl mai poți face cu ultimul tǎu lapte e sǎ te botezi singur în propria inocență pierdută.
Petecele de culoare nu sunt decorative — sunt zgomotul lumii, fluxul de imagini și opinii și știri și reel-uri care au transformat realitatea într-un smog de stimuli sub care nu mai vezi nimic concret. Girafa troiană e cadoul otrǎvit pe pe care nu l-ai cerut și în care se ascunde ceva "senzațional": un pachet limitat de încredere cu care te naști și pe care lumea ți-o consumă până nu mai rămâne nimic.
----------------------------
A mechanical giraffe, built like a crane’s skeleton, rises out of the chaos of colored brushstrokes that cover everything like a visual noise impossible to shut off. In all this madness, a frantic child pours milk over his own head. He doesn’t drink the milk — he spills it on himself, in an act of self-detoxification that is simultaneously absurd, desperate, and perfectly logical, because when everything around you is a senseless nightmare, the only thing left to do with your last milk is to baptize yourself in your own lost innocence.
The patches of color are not decorative — they are the world’s noise, the flood of images and opinions and news and reels that have turned reality into a smog of stimuli under which nothing concrete can be seen anymore. The Trojan giraffe is the poisoned gift you never asked for, carrying inside it something “sensational”: a limited-edition supply of trust you’re born with, which the world consumes until there is nothing left.
O girafă mecanică, cu schelet de macara se ridică din haosul de tușe colorate care acoperă totul ca un zgomot vizual imposibil de oprit. În toată nebunia asta, un copil isterizat își toarnă lapte în cap. Nu bea laptele, ci-ll varsă pe el, într-un gest de dezotrǎvire care e simultan absurd, disperat și perfect logic, pentru că atunci când tot ce te înconjoară e un coșmar fără sens, singurul lucru pe care îl mai poți face cu ultimul tǎu lapte e sǎ te botezi singur în propria inocență pierdută.
Petecele de culoare nu sunt decorative — sunt zgomotul lumii, fluxul de imagini și opinii și știri și reel-uri care au transformat realitatea într-un smog de stimuli sub care nu mai vezi nimic concret. Girafa troiană e cadoul otrǎvit pe pe care nu l-ai cerut și în care se ascunde ceva "senzațional": un pachet limitat de încredere cu care te naști și pe care lumea ți-o consumă până nu mai rămâne nimic.
----------------------------
A mechanical giraffe, built like a crane’s skeleton, rises out of the chaos of colored brushstrokes that cover everything like a visual noise impossible to shut off. In all this madness, a frantic child pours milk over his own head. He doesn’t drink the milk — he spills it on himself, in an act of self-detoxification that is simultaneously absurd, desperate, and perfectly logical, because when everything around you is a senseless nightmare, the only thing left to do with your last milk is to baptize yourself in your own lost innocence.
The patches of color are not decorative — they are the world’s noise, the flood of images and opinions and news and reels that have turned reality into a smog of stimuli under which nothing concrete can be seen anymore. The Trojan giraffe is the poisoned gift you never asked for, carrying inside it something “sensational”: a limited-edition supply of trust you’re born with, which the world consumes until there is nothing left.
Vândut