Violatorul de vrǎbii

Nu-mi aduc aminte să-mi fi fost dor atât de tare să fac ceva în toată viața mea cum mi-a fost recent dor să pictez, să intru din nou în studio, și vorba aia, abia plecasem de acolo acum două sau trei săptămâni.

Iubesc meseria de jurnalist și scriu în fiecare zi de 28 de ani, dar intru în transă doar când pictez și, cum se zice, mă uită Dumnezeu acolo, în garajul meu.

Azi încep altă serie despre a cărei soartă nu știu ce să zic, dar până la urmă nu cred că trebuie să pictez pentru a ajunge la Paris sau la Roma, ci trebuie să pictez pentru mine, și asta și fac.

Dar astăzi fac ceva mai mult, fac ceva ce nu cred că s-a mai făcut foarte des în lume.

Am decis ca în noua mea serie- “Violatorul de vrăbii” - să transpun în imagini primul meu volum de poezii, început la 17 ani, da, ați auzit bine, cele mai aparte poezii pentru mine din primul volum vor deveni pânze.

Seria asta e una din rarele șanse pe care le aveți ca să îmi vedeți sufletul așa cum e și mintea mea “fără perdele”.